Cina îngropată în zori

Lângă un lac mic acoperit de aburi, Polly a găsit un șir de oale mari lângă gropi adânci săpate în pământul negru. Un bucătar cu șorț gros cobora cu o funie câte o oală sigilată în fiecare groapă. Polly s-a așezat aproape ca să privească, curioasă ce merită gătit într-o groapă din pământ.

Fiecare oală era plină cu carne, cârnați, varză și legume. Gropile sunt încălzite de dedesubt de vulcan, cam la fel de tare ca apa care fierbe. Nu se folosește deloc foc. Căldura vine doar din adânc, prin crăpături însemnate demult cu inele de piatră.

Bucătarul i-a arătat lui Polly, mai ales cu mâinile, că oalele stau îngropate șase sau șapte ore. Oamenii merg între timp să vadă lacul sau orașul. Apoi se întorc ca să își dezgroape cina.

Când a ieșit prima oală, s-a ridicat un abur gros, iar mirosul de carne gătită a umplut aerul. Polly nu a rămas să mănânce, dar l-a privit pe bucătar ducând oala, mândru de o masă pe care o gătise muntele.