Bătaia lentă de inimă a copacilor

Noaptea, în liniște deplină, cercetătorii au îndreptat lasere spre rânduri de copaci și au așteptat. Ce au găsit semăna mai puțin cu o plantă și mai mult cu un animal adormit: un puls lent și constant, care urcă și coboară la câteva ore și trece prin tot copacul deodată.

Ramurile se mișcau în sus și în jos cu aproximativ un centimetru, ritmic, ca și cum întregul copac ar respira ușor. Cercetătorii cred acum că trunchiul însuși se poate strânge activ, ajutând la împingerea apei prin niște tuburi interne numite xilem, în loc să se bazeze doar pe absorbția pasivă. Spre deosebire de bătaia inimii omului, care se repetă de vreo șaptezeci sau optzeci de ori pe minut, pulsul unui copac poate avea nevoie de mai multe ore pentru un singur ciclu.

Este un gând ciudat: o grădină plină de copaci, fiecare pulsând în ritmul lui propriu, extrem de lent, complet invizibil dacă nu se întâmplă să te uiți pe întuneric cu aparatul potrivit.