Adunarea de pe stânci

Drumul cu barca până la stânci durează mai puțin decât decizia de a pleca. Stâncile abia ies din apă. Focile cenușii zăceau peste tot pe ele, în formele pe care le fac animalele grele când au terminat de înotat. Nu făceau nimic. Exact asta înseamnă o ieșire la uscat. Peste o săptămână sau două aveau să apară primii pui.

Polly a ales un mascul de la margine. „Câți sunteți în familie?”, l-a întrebat. Este o întrebare care înseamnă ceva într-o pensiune și nimic aici. S-a gândit încet. Toți de pe stânca asta, a spus el într-un final, și toți de pe următoarea.

„Aveți frați sau surori?” Aproape sigur, a spus el. Nu avea cum să știe care anume. În Orkney se nasc în jur de douăzeci și două de mii de pui de focă cenușie pe an. Este mai mult de una din zece foci cenușii câte trăiesc pe lume.

Polly a încercat o propoziție. „Vreau să petrec timp cu familia mea astăzi.” Suna ciudat aici. Așa că a încercat alta. „Chiar dacă locuim departe unii de alții, ținem mereu legătura.” Asta e mai aproape, a spus masculul, dacă a ține legătura poate să însemne să te întorci și să nu spui nimic.