Sosește barca

Barca de dimineață a acostat la Stromness. Casele stau cu spatele la apă. Polly a pășit pe lespezile ude și a înțeles vântul. Nu era o rafală. Era o stare de fapt. Un câine collie stătea la capătul digului. Polly s-a dus la el. „Îmi puteți arăta drumul?”

El a întrebat-o unde voia să ajungă. Ea încă nu știa. Sunt aproape șaptezeci de insule, iar pe vreo douăzeci trăiesc oameni. Nu există pădure și nimic înalt pe kilometri întregi. „Îmi puteți spune de unde pot lua autobuzul?”, a întrebat ea. El a înclinat capul spre un adăpost de pe pantă.

Apoi a pus o întrebare de oraș. „Cât durează să merg pe jos până în centrul orașului?” Collie-ul s-a uitat de-a lungul singurei străzi care traversează orașul de la un capăt la altul. Unsprezece minute, a spus el, dacă te oprești la vitrine.

„Îmi puteți spune dacă sunt evenimente interesante astăzi?” Orarul feribotului este ziarul local, a spus el. Pleca o barcă spre stâncile focilor. Exista o capelă construită de prizonieri. Exista un sat care zăcuse sub nisip timp de patru mii de ani.