Apă dulce, jos de tot

Ultima parte a scării e diferită. Stânca nu mai e uscată. Se face mai întunecată și mai rece sub picioarele ei. Miroase a piatră udă. Jos de tot e o peșteră joasă, iar lumina apei se mișcă pe tavanul ei.

The last part of the staircase is different. The rock is not dry any more. It gets darker and colder under her feet. There is a smell of wet stone. At the bottom there is a low cave, and light from the water moves across its roof.

Și acolo, chiar lângă mare, din stâncă iese apă dulce. Polly o gustă. E rece și dulce. N-ar trebui să fie acolo. Și e motivul pentru tot ce e deasupra ei.

And there, right next to the sea, fresh water is coming out of the rock. Polly tastes it. It is cold and sweet. It should not be there. And it is the reason for everything above her.

Iată cum funcționează. Pământul de sus, de pe faleză, e calcar. Ploaia nu se scurge de pe calcar. Intră în el. Apa găsește crăpături mici și coboară prin interiorul pietrei. Apa dulce e mai ușoară decât apa de mare, așa că poate coborî până la baza falezei și e încă dulce când ajunge.

This is how it works. The land on top of the cliff is limestone. Rain does not run off limestone. It sinks into it. The water finds small cracks and travels down inside the stone. Fresh water is lighter than sea water, so it can come all the way down to the bottom of the cliff and still be fresh when it arrives.

Acum scara are sens. Nu soldați, și nu o singură noapte. Probabil au fost călugări, care au tăiat încet în jos, ani de zile, ca să ajungă la apa aceasta. Un oraș pe o faleză poate avea ziduri înalte și o priveliște minunată, și totuși să nu aibă nimic de băut.

Now the staircase makes sense. Not soldiers, and not one night. It was probably monks, cutting down slowly for years to reach this water. A town on a cliff can have high walls and a great view and still have nothing to drink.