Turnul dintre două mări

Înapoi în oraș, Polly s-a oprit la poalele clopotniței de lângă marea biserică a Sfântului Gheorghe, sus pe deal. Clopotnița nu e lipită de biserică. Stă singură, un trunchi pătrat de piatră cu un etaj de clopote deschis în arcade și o turlă ascuțită, construită acum mai bine de patru sute de ani ca o copie mai mică a celebrei clopotnițe a Sfântului Marcu din Veneția. Originalul s-a prăbușit acum mai bine de o sută de ani și a fost reconstruit, așa că acum copia din Piran e mai veche decât turnul pe care îl copiază.

Back in town, Polly stood at the foot of the bell tower beside the great church of Saint George on the hill. It is not attached to the church. It stands alone, a square shaft of stone with a belfry of arches and a pointed spire, built more than four hundred years ago as a smaller copy of the famous bell tower of Saint Mark in Venice. The original collapsed more than a hundred years ago and was rebuilt, so the copy in Piran is now older than the tower it copies.

Înăuntru, o sută patruzeci și șase de trepte de lemn urcă în spirală prin lumina prăfuită. Polly le-a sărit una câte una, pe lângă frânghii și grinzi, până când clopotele cele mari i-au atârnat deasupra capului, fiecare destul de mare ca să faci baie în el. Aici sus, vântul venea direct dinspre mare și mirosea, fără nicio îndoială, a sare.

Inside, one hundred and forty-six wooden steps wind up through the dusty light. Polly hopped them one at a time, past the ropes and the beams, until the great bells hung over her head, each one big enough to bathe in. Up here the wind came straight off the sea and smelled, unmistakably, of salt.

Tot orașul era la picioarele ei. Acoperișurile portocalii se rostogoleau pe deal în jos până la apă, de ambele părți ale peninsulei, iar jos de tot ovalul alb al pieței strălucea în soare ca o lună mică ce coborâse să se odihnească. Bărcile trăgeau linii albe peste port. Într-o parte a turnului nu era decât albastru, Adriatica deschisă întinzându-se spre Italia.

The whole town lay beneath her. Orange roofs tumbled down the hill to the water on both sides of the peninsula, and at the bottom the white oval of the square glowed in the sun like a small moon that had come down to rest. Boats drew white lines across the harbour. On one side of the tower there was nothing but blue, the open Adriatic going on toward Italy.

Polly s-a întors spre cealaltă parte. Departe, spre sud, dincolo de curba golfului, coasta devenea plată și o strălucire albă, slabă, stătea pe pământ acolo unde salinele prindeau lumina după-amiezii. Apa de o parte, sarea de cealaltă, și orășelul ținându-se în echilibru pe stânca lui între ele, ridicat din una și plătit de cealaltă. Pescărușul îi spusese adevărul.

Polly turned to the other side. Far away to the south, past the curve of the bay, the coast flattened and a faint white shimmer lay on the land where the salt pans caught the afternoon light. Water on one hand, salt on the other, and the little town balanced on its rock between them, built from one and paid for by the other. The gull had told her the truth.