Urcarea înapoi

Jos nu mai e nimic de făcut decât să se întoarcă și să urce înapoi. Urcușul e mai lent decât coborârea și o costă mai mult decât se aștepta, se oprește de două ori și de fiecare dată se preface că s-a oprit ca să admire priveliștea.

At the bottom there is nothing to do but turn around and climb back up. Going up is slower than coming down and takes rather more of her than she expected, and she stops twice, and pretends both times that she is stopping to look at the view.

Pe una dintre treptele ude de jos stă o patelă, cuibărită într-o adâncitură mică în piatră. Adâncitura are exact forma cochiliei ei, pentru că se întoarce de ani de zile în același loc și și-a șlefuit acolo un culcuș. Noaptea iese să mănânce, rătăcește câțiva pași prin întuneric, iar în fiecare dimineață își găsește drumul spre casă, într-o scobitură care i se potrivește doar ei și nimănui altcuiva.

On one of the wet lower steps there is a limpet, sitting in a shallow dip in the stone. The dip is the exact shape of its shell, because it has been coming back to that same spot for years and grinding itself a seat there. It goes out at night to eat, wanders a few steps in the dark, and every morning finds its way home to a hole that fits it and nothing else.

De sus, lumina s-a rotit destul cât să scoată la iveală insulele din strâmtoare. Sunt o altă lume. Acolo unde faleza aceasta e calcar palid, plin de găuri și peșteri, insulele acelea sunt din granit roz, îngrămădit în bolovani uriași și netezi, ca ceva lăsat în urmă de un uriaș, iar pe ele trăiesc șopârle în număr de necrezut.

From the top, the light has come round enough to show the islands out in the strait. They are a different world. Where this cliff is pale limestone full of holes and caves, those islands are pink granite, piled up in huge smooth boulders like something left behind by a giant, and lizards live out there in numbers you would not believe.

Polly stă pe meterez, cu vântul urcând peste margine, și se mai uită o dată în jos, la crăpătura din stâncă. Aproape două sute de trepte, tăiate de mână, coborând printr-o faleză până la o cană de apă rece. Pornește spre nord de-a lungul coastei, cu soarele în stânga.

Polly sits on the rampart with the wind coming up over the edge and looks down at the slot in the rock one more time. Nearly two hundred steps, hand cut, going down through a cliff to a cup of cold water. She sets off north along the coast with the sun on her left.