Orașul de pe margine

Mai întâi vine vântul. Polly zboară spre sud, de-a lungul coastei Corsicii, până unde se termină insula. În fața ei e mare deschisă, iar departe se vede o altă insulă, joasă și albastră. Aceea e Sardinia. Apa dintre ele se numește Strâmtoarea Bonifacio, iar vântul bate tare prin ea.

The wind comes first. Polly flies south along the coast of Corsica until the island ends. In front of her there is open water, and far away another island, low and blue. That is Sardinia. The water between them is called the Strait of Bonifacio, and the wind blows hard through it.

Se întoarce și vede orașul. Stă pe o faleză albă, chiar pe margine. Casele sunt înalte și înguste, cu obloanele închise. Apoi Polly observă ceva ciudat. La baza zidurilor nu e niciun spațiu. Piatra caselor intră direct în piatra falezei. Iar faleza coboară cam șaptezeci de metri până la mare.

She turns back and sees the town. It stands on a white cliff, right at the edge. The houses are tall and narrow, with closed shutters. Then Polly notices something strange. There is no space at the bottom of the walls. The stone of the houses goes straight into the stone of the cliff. And the cliff falls about seventy meters down to the sea.

Polly se așază pe vechiul zid al orașului și privește în jos. Stânca e palidă și uscată. Departe, sub ea, pescărușii zboară în cercuri. Apoi vede altceva ciudat. Cineva a tăiat o linie îngustă în faleză, iar înăuntru sunt trepte.

Polly lands on the old town wall and looks down. The rock is pale and dry. Gulls fly in circles far below her. Then she sees something strange. Someone has cut a narrow line into the cliff, and inside it there are steps.

Încearcă să le numere, dar lumina se duce. Treptele coboară tot mai jos, în umbră. Dedesubt, marea lovește încet stânca. Polly se gândește: o să cobor acolo.

She tries to count them, but the light is going. The steps go down and down into shadow. The sea moves against the rock below. Polly thinks: I am going down there.