Orașul care trăiește într-o singură clădire

Pe un golf rece și cenușiu de pe coasta Alaskăi se află un oraș numit Whittier, unde aproape întreaga populație trăiește sub un singur acoperiș, la propriu, înghesuită în interiorul aceleiași clădiri înalte. Este, fără prea multă exagerare, o comunitate întreagă strânsă într-o singură adresă.

On a cold, grey bay along the Alaskan coastline stands a town called Whittier, where almost the entire population lives under one roof, quite literally, packed inside the very same towering building. It is, without much exaggeration, a whole community folded into a single address.

Acea clădire are paisprezece etaje și a fost construită inițial pentru armată, cu decenii în urmă, cu mult înainte să devină un oraș în sine. Acum găzduiește apartamente, un magazin, o poștă, o secție de poliție, o clinică mică și chiar o biserică, astfel încât primarul, doctorul local și oricine îți vinde lapte trăiesc unul deasupra celuilalt. Coridoare interioare lungi leagă fiecare etaj, ceea ce e o binecuvântare, pentru că Whittier primește o cantitate cu adevărat impresionantă de zăpadă în fiecare iarnă, iar locuitorii pot desfășura cea mai mare parte a vieții de zi cu zi fără să își pună vreodată haina. Chiar și copiii ajung la școală printr-un tunel săpat sub pământ.

That building rises fourteen storeys and was originally constructed for the army, decades ago, long before it became a town in its own right. It now houses flats, a shop, a post office, a police station, a small clinic, and even a church, so that the mayor, the local doctor, and whoever happens to sell you milk all live stacked one above another. Long internal corridors connect every floor, which is fortunate, because Whittier receives a truly formidable amount of snow each winter, and residents can go about most of daily life without ever pulling on a coat. Even the children reach school through a tunnel dug beneath the ground.

A ajunge deloc în oraș este și mai ciudat. Mașinile intră printr-un singur tunel îngust dinamitat prin munte, un tunel împărțit cu calea ferată, ceea ce înseamnă că toată lumea trebuie să își aștepte rândul. Noaptea, tunelul se închide complet, și nimic nu mai intră sau iese până dimineața. Orașul rămâne pur și simplu acolo unde este, cald și luminat în întuneric, o singură clădire înaltă ridicându-se singură în zăpadă, înconjurată de munți din toate părțile.

Getting into the town at all is stranger still. Cars enter through a single narrow tunnel blasted through the mountainside, a tunnel shared with the railway, which means everybody must take turns. At night the tunnel closes altogether, and nothing moves in or out until morning. The town simply stays where it is, warm and lit against the dark, one tall building standing alone in the snow, ringed by mountains on every side.