Numărul patruzeci și șapte

Carla își taie mâna. Spală vasele acasă. Merge la clinică. Primește un număr: patruzeci și șapte.

Carla cuts her hand. She washes dishes at home. She goes to the clinic. She gets a number: forty-seven.

Ecranul arată treizeci și unu. Sala este plină. Un bărbat citește o revistă. Un tată ține un bebeluș. Un adolescent se uită la telefon.

The screen shows thirty-one. The room is full. A man reads a magazine. A father holds a baby. A teenager looks at his phone.

Numerele se schimbă încet: treizeci și doi, treizeci și trei, treizeci și șase. Nu merg în ordine. Carla așteaptă.

The numbers change slowly: thirty-two, thirty-three, thirty-six. They do not go in order. Carla waits.

După o oră, ecranul arată patruzeci și șapte. Carla intră. Doctorul se uită la mâna ei. "Este mică," spune el. "Curățați-o de două ori pe zi."

After one hour, the screen shows forty-seven. Carla goes in. The doctor looks at her hand. "It is small," he says. "Clean it two times a day."

Carla pleacă. Sala este aproape goală. Adolescentul a plecat. Bebelușul este treaz.

Carla leaves. The room is almost empty. The teenager is gone. The baby is awake.