Abur și farfurii mici

Mara a ajuns la piața de noapte la ora șapte. Strada era plină de lumini, abur și oameni. Fiecare tarabă vindea altceva: tăiței, găluște, fructe pe bețe, ceai rece. Îi era foame, dar nu știa de unde să înceapă.

Mara arrived at the night market at seven. The street was full of light, steam, and people. Every stand sold something different: noodles, dumplings, fruit on sticks, cold tea. She was hungry, but she did not know where to start.

S-a oprit la o tarabă cu cozi lungi. O femeie gătea găluște într-o tigaie mare și plată. Mara i-a privit pe ceilalți clienți. Ei arătau spre meniu, spuneau un număr și plăteau. Când i-a venit rândul, a arătat și ea. "Cinci, vă rog," a spus ea. Femeia a dat din cap și a zâmbit.

She stopped at a stand with long lines. A woman cooked dumplings in a big flat pan. Mara watched the other customers. They pointed at the menu, said a number, and paid. When it was her turn, she pointed too. "Five, please," she said. The woman nodded and smiled.

Găluștele erau fierbinți și crocante la bază. Mara s-a așezat pe un scăunel de plastic și le-a mâncat încet. Apoi a mers la următoarea tarabă, și la următoarea. În noaptea aceea a învățat cea mai importantă regulă a mâncării stradale: o coadă lungă înseamnă mâncare bună.

The dumplings were hot and crispy on the bottom. Mara sat on a small plastic chair and ate them slowly. Then she walked to the next stand, and the next. That night she learned the most important rule of street food: a long line means good food.