The Tennis Match That Took Three Days

At Wimbledon in 2010, two players walked onto Court 18 for a first-round match. Nobody expected anything special. John Isner was an American, tall, with a powerful serve. Nicolas Mahut was French, lower-ranked, and not famous outside of tennis. Their match was scheduled for one afternoon.

La Wimbledon, în anul două mii zece, doi jucători au intrat pe terenul optsprezece pentru un meci din primul tur. Nimeni nu se aștepta la ceva special. John Isner era american, înalt, cu un serviciu puternic. Nicolas Mahut era francez, mai jos clasat și nu foarte cunoscut în afara tenisului. Meciul lor era programat pentru o singură după-amiază.

It did not end that afternoon. It did not end the next day either.

Nu s-a terminat în acea după-amiază. Nu s-a terminat nici a doua zi.

The two players began their match on Tuesday, June 22. Neither of them could break the other one's serve. They played through three sets, then four. By evening, with the score at two sets all, the umpire stopped the match because of fading light. They would have to finish tomorrow.

Cei doi jucători și-au început meciul marți, douăzeci și doi iunie. Niciunul dintre ei nu reușea să câștige serviciul celuilalt. Au jucat trei seturi, apoi patru. Spre seară, cu scorul egal la două seturi, arbitrul a oprit meciul din cauza luminii care scădea. Aveau să termine a doua zi.

On Wednesday, they came back. They played the fifth set, which has no tiebreak at Wimbledon. They would have to win it by two games. The score climbed: 10-10, 20-20, 30-30. Mahut held his serve. Isner held his. Eventually it reached 59-59. The crowd watched, silent, almost embarrassed. The match had to be stopped again. Light, once more.

Miercuri, s-au întors pe teren. Au jucat setul cinci, care la Wimbledon nu are tiebreak. Trebuiau să îl câștige cu diferență de două jocuri. Scorul a urcat: zece la zece, douăzeci la douăzeci, treizeci la treizeci. Mahut și-a păstrat serviciul. Isner la fel. Până la urmă s-a ajuns la cincizeci și nouă la cincizeci și nouă. Publicul privea, tăcut, aproape jenat. Meciul a trebuit oprit din nou. Din cauza luminii, încă o dată.

On Thursday, after over ten hours on the court, John Isner finally broke the serve of his exhausted opponent. The final score in the fifth set was 70-68. The entire match lasted 11 hours and 5 minutes. Mahut hit 103 aces and still lost.

Joi, după mai bine de zece ore pe teren, John Isner a reușit în sfârșit să câștige serviciul epuizatului său adversar. Scorul final al setului cinci a fost șaptezeci la șaizeci și opt. Întregul meci a durat unsprezece ore și cinci minute. Mahut a lovit o sută trei ași și tot a pierdut.

When it was over, neither player could speak well to the cameras. Both were given small medals to mark what had happened. The court itself got a small plaque added to it. Years later, it is still the longest tennis match ever played, and most people in tennis believe it will never be beaten.

Când s-a terminat, niciunul dintre jucători nu putea vorbi bine în fața camerelor. Amândurora li s-au dat medalii mici pentru a marca ce se întâmplase. Chiar terenului i s-a adăugat o mică placă. Ani mai târziu, este încă cel mai lung meci de tenis jucat vreodată, iar majoritatea celor din lumea tenisului cred că nu va fi niciodată depășit.