Why Your Map Would Be Wrong By Lunchtime

Your phone knows where you stand because it is, in effect, eavesdropping on clocks in space. Satellites broadcast the time, relentlessly, and your phone calculates its position from how long each signal took to arrive. It is, at bottom, a timing problem masquerading as a map.

Telefonul tău știe unde te afli pentru că, în esență, trage cu urechea la ceasuri din spațiu. Sateliții transmit ora, neîncetat, iar telefonul tău își calculează poziția în funcție de cât timp a durat sosirea fiecărui semnal. Este, la bază, o problemă de sincronizare deghizată în hartă.

Here is the inconvenient detail. Those clocks do not tick at the same rate as the one on your wrist. Further from the planet's mass, time runs slightly faster; moving at speed in orbit pulls the rate the other way. The two effects fail to cancel out, and the satellites end up gaining roughly thirty eight millionths of a second every day.

Iată detaliul incomod. Acele ceasuri nu bat în același ritm cu cel de la încheietura ta. Mai departe de masa planetei, timpul curge puțin mai repede. Mișcarea cu viteză pe orbită trage ritmul în cealaltă direcție. Cele două efecte nu se anulează reciproc, iar sateliții ajung să câștige aproximativ treizeci și opt de milionimi de secundă în fiecare zi.

That sounds like nothing. It is not. Light travels about thirty centimetres in a billionth of a second, so an uncorrected error of that magnitude compounds into roughly ten kilometres of position error per day. Your blue dot would wander off the street, then off the town, before dinner. The clocks are therefore built, deliberately, to run at the wrong rate on the ground, so that they arrive at the right one once they reach orbit.

Asta sună a nimic. Nu este. Lumina parcurge aproximativ treizeci de centimetri într-o miliardime de secundă, așa că o eroare necorectată de această magnitudine se acumulează în aproximativ zece kilometri de eroare de poziție pe zi. Punctul tău albastru ar rătăci de pe stradă, apoi din oraș, înainte de cină. Ceasurile sunt, prin urmare, construite, în mod deliberat, să bată în ritmul greșit pe sol, astfel încât să ajungă la ritmul corect odată ajunse pe orbită.