Prânzul care nu se termină niciodată

În Spania, prânzul nu se termină când mâncarea se termină. Farfuriile sunt goale. Chelnerul le ia. Și nimeni nu se ridică. Familia rămâne la masă și vorbește. O oră. Două ore. Uneori mai mult. Etichetează un prieten care poate vorbi trei ore la masă.

In Spain, lunch does not end when the food ends. The plates are empty. The waiter takes them away. And nobody stands up. The family stays at the table and talks. One hour. Two hours. Sometimes more. Tag a friend who can talk for three hours at the table.

Acest timp are un nume special în spaniolă, sobremesa. Înseamnă timpul la masă după masă. Este cafea. Poate un desert mic. Dar lucrul important este vorbitul. Povești, glume, vești din familie, fotbal. După-amiaza trece încet, și asta este ideea.

This time has a special name in Spanish, sobremesa. It means the time at the table after the meal. There is coffee. Maybe a small sweet. But the important thing is the talking. Stories, jokes, family news, football. The afternoon goes slowly, and that is the point.

Ești nou în Spania și nu știi asta. După prânz te ridici repede, pentru că ai planuri. Toată lumea se uită la tine, surprinsă. Prietena ta spaniolă te trage înapoi pe scaun și zâmbește. "Stai jos," spune ea. "Unde este incendiul? Cea mai bună parte a prânzului abia acum începe."

You are new in Spain, and you do not know this. After lunch you stand up fast, because you have plans. Everyone looks at you, surprised. Your Spanish friend pulls you back into your chair and smiles. Sit down, she says. Where is the fire? The best part of lunch is starting now.