Ten Kilometres Up

Look out of a plane window during a long flight and the world is ten kilometres below you. Planes do not fly that high to enjoy the view. They do it because the air up there is thin, and thin air is cheap to fly through.

Privește pe geamul avionului în timpul unui zbor lung și lumea este la zece kilometri sub tine. Avioanele nu zboară atât de sus ca să se bucure de peisaj. O fac pentru că aerul de acolo este rarefiat, iar aerul rarefiat este ieftin de străbătut.

Near the ground, air is thick. A plane pushing through thick air is like a swimmer pushing through water: every metre costs energy. Ten kilometres up, the air is several times thinner. The plane slips through it with much less resistance, so the engines burn far less fuel to keep the same speed. The thin air has a second gift: most clouds, storms, and bumpy weather live below that height, so the ride is smoother too.

Aproape de sol, aerul este dens. Un avion care înaintează prin aer dens este ca un înotător care înaintează prin apă: fiecare metru costă energie. La zece kilometri înălțime, aerul este de câteva ori mai rarefiat. Avionul alunecă prin el cu mult mai puțină rezistență, așa că motoarele ard mult mai puțin combustibil pentru a păstra aceeași viteză. Aerul rarefiat mai oferă și un al doilea avantaj: majoritatea norilor, furtunilor și turbulențelor se află sub acea înălțime, așa că zborul este și mai lin.

There is a limit, of course. Too high, and the air becomes too thin for the wings to hold the plane up, and too thin for the engines to breathe. So airlines aim for the sweet spot, usually between ten and twelve kilometres. High enough to save fuel, low enough to keep flying. That is the quiet calculation happening every time your seatbelt sign turns off.

Există, desigur, o limită. Prea sus, iar aerul devine prea rarefiat pentru ca aripile să mai poată susține avionul, și prea rarefiat pentru ca motoarele să mai poată respira. Așa că liniile aeriene țintesc punctul ideal, de obicei între zece și doisprezece kilometri. Suficient de sus cât să economisească combustibil, suficient de jos cât să continue să zboare. Acesta este calculul discret care are loc de fiecare dată când se stinge semnul centurii de siguranță.