The Smell of Cinnamon

Marta lived alone in a small apartment. Her new neighbor, Doña Pilar, was an old woman. They saw each other in the elevator sometimes, but they did not talk.

Marta locuia singură într-un apartament mic. Noua ei vecină, Doña Pilar, era o femeie în vârstă. Se vedeau uneori în lift, dar nu vorbeau.

One Sunday morning, Marta opened her front door to go for a walk. There was a small plate on the floor. On the plate was a piece of cake. The cake smelled like cinnamon and oranges.

Într-o dimineață de duminică, Marta și-a deschis ușa pentru a ieși la plimbare. Pe podea era o farfurioară. Pe farfurie era o bucată de prăjitură. Prăjitura mirosea a scorțișoară și portocale.

There was a note. "It is my grandmother's recipe. I made too much. Welcome to the building. — Pilar."

Era un bilet. "Este rețeta bunicii mele. Am făcut prea multă. Bine ai venit în clădire. — Pilar."

Marta ate the cake at her kitchen table. It was the best cake she had eaten in a long time. She did not know how to thank Pilar. She did not bake. She did not have a recipe from her grandmother.

Marta a mâncat prăjitura la masa din bucătărie. Era cea mai bună prăjitură pe care o mâncase de mult timp. Nu știa cum să-i mulțumească lui Pilar. Nu cocea prăjituri. Nu avea o rețetă de la bunica ei.

Finally, she wrote a card. "Thank you. The cake was wonderful. If you ever need help with shopping, please knock." She left the card under Pilar's door. Now they had something to start with.

În cele din urmă, a scris o felicitare. "Mulțumesc. Prăjitura a fost minunată. Dacă ai vreodată nevoie de ajutor la cumpărături, te rog să bați la ușă." A lăsat felicitarea sub ușa lui Pilar. Acum aveau ceva de la care să pornească.