Crossing the Urals

On the third morning, the train stopped at Yekaterinburg. Galina had already left in the night. Pavel was still asleep. Two new passengers had taken the empty bunks: a soldier of perhaps twenty in a uniform too clean to have been worn yet, and an older man with grey-yellow hair and a fishing tackle box.

În dimineața celei de-a treia zile, trenul s-a oprit la Ekaterinburg. Galina plecase deja în noapte. Pavel încă dormea. Doi pasageri noi ocupaseră paturile libere: un soldat de vreo douăzeci de ani, cu o uniformă prea curată pentru a fi fost purtată, și un bărbat mai în vârstă, cu păr gri-gălbui și o cutie de unelte de pescuit.

Polly hopped to the window.

Polly a sărit la fereastră.

Yekaterinburg is the largest city in the Urals. The Ural Mountains divide Europe from Asia. They are not high, more a long worn ridge than a wall. But they are old. Five hundred million years ago, the Urals were already a major mountain range. They have been worn down for half a billion years and are still there. They are some of the oldest mountains on Earth.

Ekaterinburg este cel mai mare oraș din Urali. Munții Ural despart Europa de Asia. Nu sunt înalți, mai degrabă un lanț lung și uzat decât un zid. Dar sunt vechi. Acum cinci sute de milioane de ani, Uralii erau deja un lanț muntos important. Au fost erodați timp de jumătate de miliard de ani și totuși sunt acolo. Sunt unii dintre cei mai vechi munți de pe Pământ.

The Trans-Siberian crosses the Urals through Yekaterinburg. There is a small marker at kilometre 1,777 of the line that says EUROPE on one side and ASIA on the other. The conductor told Polly, with a small smile, that the marker was a tourist invention. The real border, geographically, was not at a clean point. The dividing line runs roughly along the watershed of the Ural River.

Transsiberianul traversează Uralii prin Ekaterinburg. Există un mic marcaj la kilometrul 1.777 al liniei care spune EUROPA pe o parte și ASIA pe cealaltă. Conductorul i-a spus lui Polly, cu un zâmbet mic, că marcajul era o invenție turistică. Granița reală, geografic, nu era la un punct clar. Linia de demarcație se întinde aproximativ de-a lungul liniei de apă a râului Ural.

But the symbolic crossing was the point.

Dar trecerea simbolică era punctul important.

The new passenger with the tackle box opened it and laid out his lures on the table. He arranged them by colour.

Pasagerul nou cu cutia de unelte a deschis-o și și-a așezat momelile pe masă. Le-a aranjat după culoare.

"Where do you fish?" Polly asked.

„Unde pescuiești?” a întrebat Polly.

He looked up. "Lake Baikal," he said. "In three days. Omul. The salmon of Baikal. You will not find it anywhere else in the world." He pointed at a green-and-silver spoon. "This is what I use."

El a ridicat privirea. „Lacul Baikal,” a spus. „Peste trei zile. Omul. Somonul de Baikal. Nu-l vei găsi nicăieri altundeva în lume.” A arătat spre o lingură verde-argintie. „Asta folosesc eu.”

A few hours later, near Pervouralsk, the train slowed past a small white obelisk in a clearing. EUROPE on one side. ASIA on the other. Three tourists waved at the train. Pavel lifted one hand from his laptop and waved back.

Câteva ore mai târziu, lângă Pervouralsk, trenul a încetinit trecând pe lângă un mic obelisc alb într-o poiană. EUROPA pe o parte. ASIA pe cealaltă. Trei turiști au făcut cu mâna trenului. Pavel a ridicat o mână de pe laptop și a făcut și el cu mâna.

The obelisk slid away. The train had crossed a continent the way you might cross a small street.

Obeliscul a dispărut din vedere. Trenul traversase un continent așa cum ai traversa o stradă mică.